Viata dupa 50 ani

shutterstock_149502227

Oricat ne-am dori, nu putem opri schimbarea, inaintarea in varsta, modificarea ritmului de viata cu care ne-am obisnuit. Nepregatiti ne putem confrunta cu sentimente de insingurare, de abandon, de inutilitate, care atrag dupa sine tristeti si nelinisti. Nu putem schimba cursul vietii, dar putem investii pe parcursul ei in propria persoana, suficient, incat mereu sa avem preocupari, activitati si interese care sa ne mentina activi.

Multi dintre noi traiesc chinuit inaintarea in varsta. Nu suntem pregatiti, parca timpul a trecut prea repede, ne simtim aceasi persoana care eram la douazeci de  ani intr-un corp pe care nu il mai recunoastem prea mult.

Varsta de 50 ani fiind esentialmente este o perioada de tranzitie, persoana poate simti anxietate la apropierea pensionarii, stari depresive asociate cu senzatiile de declin energetic si cu pierderile prin care trece o persoana in aceasta perioada(moartea parintiilor, plecarea copiilor de acasa).

Barbatii si femeile simt diferit  acest prag al varstei de 50 de ani. Schimbarile care se petrec sunt in primul rand de ordin fizic si hormonal. Comparativ cu femeile , ei sunt, in general, mai orientati catre interior si au tendinta sa-si gaseasca singuri resursele pentru rezolvarea problemelor. Timpul poate fi folosit in favoarea noastra, iar anumite placeri si preocupari se pot dezvolta.

,,Este esential pentru sanatatea mentala si fizica sa ne pastrammereu o viata activa. Relatiile sociale ne ajuta sa ne adaptam mai bine  schimbarilor care survin pe parcursul dezvoltarii noastre si sunt un ingredient esential pentru calitatea vietii si actualizarea potentialului nostru. Socializarea, schimbul de idei, petrecerea timpului liber alaturi de persoane care ne sunt dragi, sunt activitati care ne asigura integrarea sociala si mai tarziu in viata.’’

Statutul mariatal are un impact important. Desigur tranzitia catre aceatsa varsta este si asa dificila si fara a mai fi insotita de un divort, dar acest lucru se poate intampla. In cazul in care singuratatea este asumata, poate fi controlata si in contionuare in acelasi mod.

Autor, Iulia Barca / Psychologic Magazine

Va multumesc,

Psiholog Maria Borsi

Anunțuri

Cum ne alegem prietenii ?

J-oublie-tout-le-temps-les-prenoms_imagePanoramique647_286   

 Zicala ,, spune-mi cu cine te –nsotesti, ca sa-ti spun cine esti’’ este, in general, adevarata.

Parintii influenteaza aproape tot in viata copiilor, inclusiv alegerea prieteniilor. Daca parintii au avut o atitudine intelegatoare,  proactiva in mediul social, copii invata sa se comporte asemanator in propriile relatii sociale. Daca parintii au avut un comportament precaut, rezervat in mediul social, probabil ca si copiii vor adopta aceasi atitudine in viitor.

In functie de dinamica propriei familii, vom alege oameni care sa aibe o atitudine protectoare ori, dimpotriva , o atitudine supusa, compensand incapacitatea noastra de a decide in mediul familial prin alegerea unor prietenii pe care sa-i putem domina.

Prietenii sunt foarte importanti indiferent de varsta pe care o avem, dar mai ales in adolescenta. Asa cum toate relatiile din viata noastra ne influenteaza, nu fac exceptie nici relatiile de prietenie. Ne referim la un anumit tip de limbaj, un anumit accent, doar pentru ca prietenii, ori colegii, oamenii langa care petrecem foarte mult timp il folosec, evident ne va impulsiona si grupul de prieteni cu aspiratii si ambitii, in modul de a aborda viata.

Alegerea prieteniilor se face si in functie de personalitatea fiecarei persoane. Un introvertit (timid) se conecteaza mai greu la persoanele din jurul sau, increderea este mai greu de castigat si de acea va avea un numar mai redus de prieteni, pe cand o persoana extroverta este mult mai sociabila, uneori mai,,credula’’decat un introvert precaut.  Unii oameni vor sa se inteleaga bine cu toata lumea, vor sa placa tuturor si cauta sa se imprieteneasca cu  toti cei care-i  inconjoara, ne hranim ego-ul cu fiecare apreciere verbala sau non-verbala. La aceste persoane structura de personalitate este in cele mai multe cazuri, histrionica (nevoia de a fi in centrul atentiei).

Prieteniile se formeaza in diverse situatii; exista situatia cand doi oameni se imprietenesc imediat si atunci vorbim despre o chimie intre ei, o senzatie de relaxare. Pot vorbii cu usurinta despre orice si descopera in timp ca au multe lucruri in comun. Unele prietenii se formeaza intr-un anumit aspect situational (aventura, munte, petrecere). Altele au la baza un eveniment emotional important, cum ar fii; o nunta, un divort. Alta situatie este cand mamele se imprietenesc la locul de joaca al copiilor ori pe retele de socializare.

Totusi prieteniile solide , care trec prin proba timpului, sunt cele care se consolideaza pas cu pas, cand persoanele implicate au viziuni comune  despre viata. De cele mai multe ori , ne apropiem de persoane asemanatoare noua. Subconstientul detecteaza acelasi tipar si cauta sa-l perpetueze  pentru ca-i este cunoscut. Totodata exista si oameni pe care-i displacem la prima vedere si nu le vom da ,,o sansa’’ niciodata. Prietenia adevarata este acea relatie stabila cu o alta persoana sau cu un grup de persoane in care exista valori comune, ajutor reciproc, incredere si iubire.

Cunostiintele sunt oamenii cu care petrecem timpul din motive situationale (colegi de serviciu, scoala, excursii, conferinte,  etc), cand exista interese comune pentru o scurta perioada de timp.

 

Va multumesc,

Psiholog  Borsi Maria                                                                     Sursa: Psychologies  Magazin

Depresia de sezon

 

Phobie-scolaire-quand-l-ecole-fait-peur_imagePanoramique647_286

Odata cu inceperea sezonului rece, corpul are nevoie de mai multe calorii pentru a se regla termic si a-si mentine temperatura optima de functionare. Asta nu inseamna  neaparat sa mancam mai multa carne, ci mai multe calorii.

Evident nu toti dintre noi vor simtii la fel schimbarea anotimpului. ”Anotimpurile nu le putem schimba, dar ne putem pregati pentru venirea acelora care stim ca ne influenteaza negativ dispozitia,, spune psihologul Dan Ivanescu. Realitatea este ca un anotimp rece, in sine, contribuie la un context nefavorabil, fiind sumbru si atragand disconfortul psihic.

Exista si alti factori implicati in declansarea acestei depresii, cum ar fi relatiile la nivel personal (cu prieteni/iubiti/parinti/sot/sotie/etc.) cat si realizarile profesionale, care pot contribuii la mentinerea depresiei sau la declansarea ei. Pentru unele persoane , aceasta depresie  apare in mod regulat in anumite  sezoane, dar nu inseamana ca asa este normal sa fie sau ca nu se poate depasii aceasta stare.

Depresia de iarna este intens studiata, dar in mare parte ramane un mister. Simptomele sunt aceleasi ca la orice forma de depresie. Cele mai simple simptome de observat sunt, scaderea poftei de mancare, a numarului de ore dormite cat si calitatea somnului , scaderea randamentului  in activitatile curente.

Este indicat sa vorbim despre starile pe care le avem si sa auzim o perspectiva noua de la o persoana care nu face parte din contextul de viata  care a contribuit la starea in care ne aflam. Este indicat de asemenea sa iesim mai mult din casa,  sa petrecem timp cu persoane apropiate. In egala masura este indicat sa facem mai mult sport.  Daca starile sunt de durata  si intense ,  trebuie sa apelam la un specialist.  Uneori pe langa consiliere psihologica , se poate sa fie nevoie  si de tratament medicamentos pentru o perioada si atunci se va apela si la un medic psihiatru.

  Autor, Iulia Barca Psychologies Magazine

 Va multumesc,

 Psiholog Maria Borsi

Terapia cognitiv-comportamentala

sri-angajeaza-medici-i-psiholog-325343-1Terapiile Cognitiv -comportamentale (TCC), fac parte din „terapiile scurte“. Terapia cognitiv-comportamentala nu este interesata de istoria pacientului si nici de copilaria lui. TCC se concentreaza mai curand asupra rezolvarii eficiente a unor probleme precise.

Terapia cognitiv-comportamentala este o forma de psihoterapie care se centreaza pe schimbarea gandurilor disfunctionale, a emotiilor si comportamentelor. Aceasta forma de terapie sustine ca actiunile, comportamentele si emotiile oamenilor sunt determinate de modul lor de a gandi si de a interpreta evenimentele din jur.

Orientarea cognitivista se bazeaza pe principiul conform caruia gandurile si atitudinile noastre influenteaza dispozitia persoanei si nu evenimentele exterioare.

Terapia cognitiv-comportamentala se bazeaza pe faptul stintiific ca,gandurile noastre provoaca sentimentele si comportamentele noastre si nu elementele externe, cum ar fi oamenii, situatiile si evenimentele.

Beneficiul acestui fapt este ca putem sa ne schimbam modul in care gandim pentru a simti sau actiona mai bine, chiar daca situatia nu  s-a schimbat.

Unele forme de terapie considera ca motivul principal pentru care oamenii reusesc in terapie este relatia pozitiva intre terapeut si client.

Rolul terapeutului este de a asculta, invata , incuraja, iar pe de alta parte, rolul clientului este sa vorbeasca, sa invete si sa implementeze ceea ce a invatat.

Terapia cognitiv-comportamentala este structurata si directiva.Terapia-comportamental utilizeaza tehnici de relaxare pentru a diminua progresiv temerile, fobiile si obsesiile, si pentru a-i reda subiectului o viata normala.

Tulburare de control al impulsurilor

Metamorfoza Psihopatului

Daca ne uitam in „Biblia psihiatrilor” DSM-IV R, nu vom gasi diagnosticul de psihopatie. Cel mai apropiat diagnostic de cautarile noastre este cel de „tulburare de control al impulsurilor si de ajustare (adaptare)”. Majoritatea manifestarilor acestei suferinte mintale are consecinte devastatoare asupra societatii si de aceea unii autori folosesc termenul colocvial de „sociopat” alternativ cu cel de „psihopat” cand se refera la purtatorul acestei caracteristici.

Motivul pentru care psihopatia nu este inclusa in manualele de boli psihice consta in faptul ca ea este o trasatura de personalitate. Adica te nasti si mori cu aceasta trasatura, spre deosebire de bolile psihice care vin si trec (sau in cel mai rau caz, fluctueaza). Deci bolile psihice au in ultima instanta un leac, pe cand psihopatia nu are. De aceea, psihopatia o veti gasi in manualele psihologilor si mai ales ale celor din domeniul judiciar, pentru ca toti ucigasii in serie sunt psihopati. Exista numeroase teste psihologice pentru depistarea psihopatiei, iar cel mai utilizat este testul PCL-R (Psychopathy Check List-Revised) al lui Robert Hare.

Lista cuprinde 20 de caracteristici:

  1. Volubilitate / farmec superficial
  2. Supraevaluarea grandioasa a propriei valori
  3. Inclinatia spre plictiseala / nevoia permanenta de stimulente
  4. Mintitul patologic
  5. Siret / manipulativ
  6. Lipsa remuscarilor sau a sentimentului de vina
  7. Afectiune superficiala
  8. Cruzime / lipsa empatiei
  9. Stil de viata parazitar
  10. Control slab al comportamentului
  11. Comportament sexual promiscuu
  12. Probleme de comportament inca din copilarie
  13. Absenta unor teluri realiste pe termen lung
  14. Impulsivitate
  15. Iresponsabilitate
  16. Nu accepta responsabilitatea pentru propriile actiuni
  17. Relatii de cuplu frecvente si de scurta durata
  18. Delincventa juvenila
  19. Revocarea eliberarii conditionate
  20. Versatilitate criminala

Hare a facut aceasta lista lucrand cu criminali din inchisorile canadiene. Pentru fiecare caracteristica din lista se acorda 0 (absent), 1 (slab prezent), sau 2 (prezent din plin) puncte. De la pragul de 30 de puncte in sus esti psihopat cu acte, si daca esti si criminal, nu prea mai ai sanse sa iesi din puscarie. Incarcerarea pe viata este justificata de faptul ca majoritatea coplesitoare a criminalilor psihopati, odata eliberati isi reiau seria crimelor. Studiile de laborator facute pe acesti subiecti au aratat ca exista o anomalie in creier care afecteaza modul de procesare a informatiilor cu caracter emotional

Robert Hare a revenit ulterior cu un model de personalitate psihopatoida format din 4 factori:

  1. Factori interpersonali: 1, 2, 4 si 5
  2. Factori afectivi: 6, 7, 8 si 16
  3. Factori ce tin de stilul de viata: 3, 9, 13, 14 si 15
  4. Factori anti-sociali: 10, 12, 18, 19 si 20.

Comportamentul sexual (11 si 17) a disparut din acest model de personalitate.  Testul astfel modificat si cu pragul coborat la 26 de puncte a inceput sa fie aplicat pe populatia generala. Rezultatul a fost ca putem estima cu destula precizie ca pana la 1% din populatie are o personalitate psihopatoida.

Iata cum se re-branduiesc trasaturile psihopatoide in calitati de lider:

  • Volubilitate / farmec superficial  =  carismatic
  • Supraevaluarea grandioasa a propriei valori  =  incredere in sine
  • Siret / manipulativ  =  putere de influenta
  • Maestru al inselaciunii  = persuasiv
  • Fabricarea de minciuni = gandire vizionara
  • Impulsivitate = capacitatea de a-si asuma riscuri
  • Inclinatia spre plictiseala / nevoia permanenta de stimulente = orientat spre actiune/ pro-activ
  • Cruzime / lipsa empatiei = capacitatea de a lua decizii dificile

Linia de demarcatie nu este intotdeauna clara, dar cu bun simt si un pic de gandire oricine poate sa identifice trasaturile psihopatoide .

Din fericire sunt si multe meserii in care aceste „calitati” sunt un handicap si in care nu veti intalni personalitati psihopatoide: asistent social, asistent medical, psihoterapeut, meserias, profesor, medic, activist social, frizer/cosmetician, artist creator, contabil.

Despre alimentatia la san. Avantaje si Dezavantaje

Ceea ce stim  si ceea ce ar trebuii sa stim,  despre alaptarea la san. 

Specialistii sunt de parere ca alimentatia la san, chiar si pentru o perioada relativ scurta are beneficii pentru mama cat si pentru nou-nascut.

Alimentatia la san este un proces care are beneficii atat pentru copil, mama, cat si pentru societate, mediu si sistemul sanitar in general.

http://www.sfatulmedicului.ro/Nutritia-copiilor/avantajele-si-dezavantajele-alimentatiei-exclusiv-la-san_272

Desi alaptarea este un act fiziologic natural, el nu face parte din instinctele materne. Ca urmare, majoritatea mamelor au nevoie de consiliere si sfaturi din partea medicilor specialisti pentru a-si putea hrani copilul corect. De asemenea, proaspetele mame au nevoie de timp pentru a se obisnui cu acest proces.

Ceea ce recomanda laptele matern ca fiind cel mai potrivit nutrient pentru sugarul sub 6 luni este continutul sau echilibrat in nutrienti – acesta are toate principiile alimentare in procente optime unei dezvoltari armonioase a bebelusului: contine carbohidratiproteinelipide, precum si enzimedigestive, vitamine si minerale, hormoni si chiar imunoglobuline (in special IgA din colostru) cu importanta deosebita in protectia tractului gastro-intestinal.

http://www.sfatulmedicului.ro/Nutritia-copiilor/avantajele-si-dezavantajele-alimentatiei-exclusiv-la-san_272

Expertii recomanda proaspetelor mamici sa isi alapteze bebelusul minim 6 luni, laptele matern fiind considerat cea mai sigura si completa sursa de nutrienti pentru sugar (dupa 6 luni se poate trece la alimentatia predominant la san, copilul tolerand si alte alimente). Laptele matern poate face parte din meniul zilnic al copilului pana spre varsta de 1 an si jumatate.

Alaptarea si alte provocari cand ai gemeni

Gemenii inseamna mai multa munca, dar si satisfactia pe care o vei avea ca parinte va fi dubla. Nu iti fie teama sa ceri ajutorul celor dragi.Multe mame de gemeni se straduiesc sa gaseasca cea mai buna varianta pentru alimentarea bebelusilor lor. Ele alapteaza cat pot si suplimenteaza hrana folosind lapte tip formula, lapte muls de la sani, sau ambele. Indiferent de combinatia pe care o alegi, pastreaza un carnetel in care sa notezi cine mananca, cand mamanca, pentru ca sa te asiguri ca fiecare bebelus primeste suficient.

Incearca sa-i hranesti, pe cat posibil, in acelasi program de masa, hranindu-i pe amandoi atunci cand unuia dintre ei ii este foame. Este mult mai eficient ca si timp si ajuta si la cresterea productiei de lapte. Functioneaza foarte bine daca amandoi copiii au aceleasi dimensiuni. Daca unul dintre ei este mult mai mic decat celalalt, ar putea avea nevoie sa manance mai des decat fratiorul mai mare. 

Incearca sa-i alaptezi pe amandoi deodata, pentru ca ajuta la producerea laptelui, dar nu te descuraja daca nu reusesti imediat. Alterneaza locurile in care ei sug, pentru ca s-ar putea ca unul dintre ei sa suga cu mai multa putere decat celalalt, in timp ce amandoi sanii tai au nevoie de aceeasi stimulare.

Avantajele pentru sugar: sunt multiple si sunt obiectivate prin numeroase studii, care au stabilit ca exista o corelatie si o legatura directa intre alaptare si scaderea riscului de aparitie a: otitelor, tulburarilor gastro-intestinale (colitegastriteconstipatiidiaree, boli celiace), anemii feriprive, infectii de tract respirator si urinar, meningite bacteriene, boli tiroidiene autoimune, eczema infantila sau alte probleme dermatologice, alergii, tulburari metabolice, diabetul zaharathipertensiune arteriala, probleme stomatologice (in special carii dentare).
Specialistii au descoperit ca alaptatul imbunatateste si favorizeaza dezvoltarea IQ-lui (coeficientului de inteligenta) la peste 90% din bebelusi. O alta observatie importanta este aceea ca sugarii alaptati au un risc mult mai redus de aparitie a sindromului de moarte subita infantila.

http://petitefleurblog.blogspot.ro/2012/04/avantajele-si-dezavantajele.html

Ce este mai putin cunoscut, oricum, este faptul ca alaptarea ar putea, de asemenea, sa aiba alte beneficii, mai putin cunoscute la bebelus, acela de a avea un IQ mai mare decat un nou nascut care a fost hranit cu sticla.

11 studii diferite efectuate la peste 7000 de copii au fost in masura sa demonstreze ca alaptarea a fost insotita de un IQ cu 5 puncte mai mare, decat sugarii hraniti artificial. Aceasta crestere a fost inclusa dintr-un avantaj pur nutritional, precum si beneficiul legaturii dintre un copil si mama.

Laptele matern reprezinta sursa perfecta de nutrienti pentru sugar deoarece contine toate principiile alimentare (proteine, lipide, glucide) in proportii ideale, astfel: contine 0,8-0,9% proteine, 3-5% lipide, 7-7,2% carbohidrati si 0,2% minerale.                                                         Avantaje pentru mama sunt de mai multe feluri:
– Emotionale si psihoafective: stabilirea unei legaturi emotionale cu bebelusul prin contactul direct (dezvoltarea unor sentimente ce determina scaderea abandonului, maltratarii copilului, neglijarii). Prin alaptare se elibereaza prolactina si oxitocina, hormoni care au un rol important in relaxarea psihica si fizica a mamei si care o determina sa fie mai afectuoasa fata de bebelus.
– De natura fizica si contraceptive: alaptarea contribuie la scaderea in greutate postpartum. Prin alaptarea frecventa si exclusiva la san se poate intarzia revenirea ovulatiei (si implicit a fertilitatii). Este important de retinut ca postpartum ovulatia reapare inaintea reinstalarii menstrei (astfel ca femeile care nu alapteaza pot ramane insarcinate inainte de revenirea menstruatiei). De asemenea, s-a observat ca femeile ce isi alimenteaza bebelusii la san au un risc mai scazut de a dezvolta cancer de san, ovar sau endometru,  

Alte avantaje:
 Confortul mamei: ea nu trebuie sa prepare pentru fiecare hranire lapte praf sau diverse formule de lapte, nu trebuie sa aiba grija biberonului (sterilizare, incalzire, curatare)
-Economice: mamele nu trebuie sa cumpere preparate comerciale, adesea scumpe, pentru a-si hrani bebelusul.

http://petitefleurblog.blogspot.ro/2012/04/avantajele-si-dezavantajele.html

Dezavantaje ce pot sa apara la mame si copil in urma alaptatului prelungit la san:                  Despre dezvantajele alaptatului la san pe termen lung se vorbeste mai putin si ca atare, gasim informatii destul de vagi si cele mai multe , relatate sau scrise de specialistii in Psihologie.

Este stiut faptul ca, Psihologia nu este matematica, este vorba despre subiectivitatea unor aspecte. Psihologii emit ipoteze interpretative  pe baza unor studii sau testari. Ca atare, nimic nu este ‚’’batut in cuie’’, dar nu trebuie neglijat nici un aspect din punctul acesta de vedere. Evident, deciziile ne apartin in totalitate.

De ce nu, Alaptarea dupa 2 ani :Valoarea nutritiva a laptelui matern 

„Dupa un an jumatate, majoritatea compusilor din lapte nu mai au nicio eficacitate, sanul este folosit doar pe post de linistire”, ne spune doamna Gabriela Cojocdoctor pediatru si medic de familie, in cadrul clinicii Sfantul Spiridon, din Bucuresti. http://www.qbebe.ro/bebelusul/alaptarea/alaptarea_copilului_la_san_dupa_2_ani__q___am_intrebat_specialistii

„Necesarul caloric si energetic al copilului este diferit in perioada de sugar, fata de perioada de copil. Deja, de pe la 1 an si jumatate, actul alaptarii nu isi mai indeplineste functia de hranire, nici cantitativ, nici calitativ”, afirma si doamna Augusta Ghita, doctor pediatru in Bucuresti.

„Pana la 6 luni, copilul are anticorpii din viata intrauterina si din laptele matern. Dupa 6-7 luni, intra in actiune propria imunitate, care nu mai este atat de influentata de laptele matern. Rezistenta la infectii, pana la urma, este dictata de codul genetic. In practica, avem cazuri de copii alaptati care sunt totusi sensibili.  Pe de o parte, pentru ca se uita usor ca tot ceea ce manaca mama si stilul ei de viata  influenteaza calitatea laptelui. Pe de alta parte, apar modificari hormonale in corpul mamei, inca de la revenirea ciclului menstrual.  La randul lor, trecand prin lapte, acestea pot produce modificari la bebelus, cum ar fi, de exemplu, aparitia unei, pilozitati. ”

  Alaptarea la san dupa 2 ani….sau intarcarea ?

„Cred ca extinderea perioadei de alaptare creeaza o dependenta nu numai fizica, ci si emotionala, intre mama si copil. Impinsa dincolo de limita fiziologica, poate duce la tulburari de adaptare si comportament: mama devine hiperprotectoare si copilul anxios„, observa doamna doctor Augusta Ghita.

http://www.qbebe.ro/bebelusul/alaptarea/alaptarea_copilului_la_san_dupa_2_ani__q___am_intrebat_specialistii

Daca intentionezi sa alaptezi o perioada mai indelungata de timp, este bine sa stii urmatoarele lucruri,  mai putin placute pentru tine, ca mama…                                                                                          Printre acestea se mai numara:

– durerea mamelonara (este normala in primele cateva zile; daca se mentine dupa prima saptamana reprezinta indicatie de consult de specialitate)
– marirea sanilor (aceasta este resimtita in special in primele 36 de ore de la nastere, mai ales ca o senzatie de greutate in sani si dispare dupa alaptare); prin amanarea alaptarii senzatia se poate intensifica si deveni dureroasa – aceasta situatie apare in ziua 3-7 post partum, mai ales dupa prima nastere- scurgeri anormale
– candidoza – infectie care se evidentiaza la nivelul sanului prin prurit, eritem dureros si senzatie de arsura, iar bebelusul prezinta pe limba pete albicioase care nu dispar
– staza; apare cand un duct galactofor se blocheaza si laptele nu poate fi drenat corespunzator
– mastita: este de fapt termenul care descrie inflamatia sanului – local apar semne specifice oricarui proces inflamator (tumor-edematiere, rubor-inrosire, dolor-durere, calor-cresterea temeraturii locale).

http://petitefleurblog.blogspot.ro/2012/04/avantajele-si-dezavantajele.html

La copil: lactatia ar putea scadea, iar gustul laptelui s-ar putea schimba.

Intarcarea este un eveniment important nu numai pentru sugar, dar si pentru mama, atat din puntc de vedere fizic, cat si emotional. O mama care a acordat o mare importanta alaptarii la san se poate simti oarecum data la o parte si deprimata dupa ce o intrerupe, ca si cum astfel ar fi afectata apropierea dintre sine si copil sau ca si cand importanta persoanei ei ar fi diminuata.

http://www.copilul.ro/sugar/alaptare/Intarcarea-sau-incetarea-alaptarii-bebelusului-a51.html

Generalitati : Dezvoltarea omului este un proces care dureaza toata viata si cuprinde modificari fizice, comportamentale, cognitive si emotionale. In primele etape ale vietii, de la sugar la copil, de la copil la adolescent si de la adolescent la adult, persoana trece prin modificari semnificative. De-a lungul acestui proces, fiecare persoana dezvolta atitudini si valori care ii ghideaza alegerile, relatiile cu cei din jur si intelegerea vietii. De asemeni, sexualitatea este un proces ce se dezvolta de-a lungul vietii. Copiii, adolescentii si adultii prezinta comportament sexual. Asa cum este importanta dezvoltarea fizica, emotionala si cognitiva a individului, la fel este importanta asezarea unui fundament pentru cresterea sexuala.angel-murphy-2

ANXIETATE

20150831033103_picture1-430

Anxietatea este un sentiment de insecuritate, de neliniste si agitatie in legatura cu un pericol potential sau perceput. În unele cazuri, pericolul care induce starea de anxietate nu este constientizat de cel afectat, aceasta resimtind o stare de neliniste fara a putea numi pericolul fata de care resimte aceasta neliniste.

Simtomele anxietatii sunt urmatoarele:

  • Palpitatii
  • Transpiratii excesive
  • Insomnie
  • Iratibilitatea
  • Incapacitatea de concentrarea
  • Senzatie de pericol iminent
  • Senzatie de sufocare(dispnee)
  • Uscaciunea gurii si multe altele.

Cauzele anxietatii sunt diverse: Un accident, un deces in familie, pierderea slujbei, incheierea unei relatii.

Pot exista si cauze ascunse ale subconstientului cum ar fii : O amintire traumatizanta din copilarie.

Ele mai apar si in urma intreruperii unui tratament (cure), sau in urma unei dezintoxicari .

  • Primul lucru pe care trebuie sa il faci, terapie asupra schimbarii modului de gandire, analizarea perspectivelor.

Asemenea actiuni te-ar ajuta sa obtii controlul asupra situatiei. Aceste actiuni nu iti vor rezolva problemele insa te vor ajuta sa iesi din starea de grija si neliniste. Fara o evaluare a perspectivelor nu vei obtine un asemenea raspuns.

Intocmeste un plan de actiuni, analizează-ti succesele din perspectiva de lunga si scurta durata. Acest lucru te va ajuta sa micsorezi nivelul de indoiala.

  • A doua modalitate de a face fata stresului – transfera nelinistea fata de viitor in prezent si rezolva-ti problemele odata ce apar.

O strategie aleasa corect iti va da incredere in tine si vei stii ca mergi pe drumul bun. Stiind asta, vei avea un rezultat imediat si vei reusi sa iti rezolvi problemele.

Cateva exemple  de urmat:  munca, sportul, cititul sau meditatia.

 

Va multumesc,

Psiholog, Maria Borsi